Preotul Nicanor Lemne
Născut 27 decembrie 1915
Trecut la cele veşnice 15 Septembrie 2017
A fost preot paroh la Parohia Siliştea Snagovului
Am avut marea bucurie şi onoare să îl cunosc pe Părintele Nicanor Lemne, cu mulţi ani în urmă când slujea în biserica din Siliştea Snagovului. Nu conta dacă era iarnă, frig, ploaie sau vânt, de câte ori mergeam la dânsul cu sora mea, cu rude sau cu prieteni de familie, dumnealui ne primea cu drag. Noi îi spuneam ce probleme avem, dumnealui avea răbdare să ne asculte pe fiecare în parte. Era atât de înţelegător, atât de blând... nu l-am auzit niciodată să certe pe cineva.
Părintele Nicanor nu dădea canoane, nu obliga pe nimeni să facă eforturi supraomeneşti sau să ţină post obligatoriu. Era ca un tată care îşi iubea şi îşi înţelegea copiii, indiferent câte greşeli ar fi făcut. De fiecare dată când plecam de la dânsul, eram mai liniştiţi, aveam o pace sufletească ce nu se poate descrie în cuvinte. Părintele Nicanor avea mare Har.
Era parcă un Înger coborât pe pământ.
În ultimii ani, datorită problemelor cu sănătatea, părintele
nu mai slujea în Biserică, dar ne primea în căsuţa dânsului
(o căsuţă de poveste, acoperită cu trestie).
Am fost la dumnealui chiar anul acesta, după Rusalii. Era o zi superbă, soarele strălucea cu putere când am ajuns în faţa casei Părintelui Nicanor. Curtea era plină de flori, copacii fructiferi erau încărcați de roade. Părintele ne-a primit că de obicei cu bucurie, cu blândeţe. Ne-a invitat în cămăruţa dumnealui. Icoanele de pe pereţi parcă ne priveau, parcă ne vorbeau. Părintele nostru drag a făcut rugăciuni și dezlegări, ne-a binecuvântat, ne-a încurajat ca de fiecare dată, ne-a spus să fim puternici, să luptăm pentru tot ceea ce dorim să izbândim în viaţă. Înainte să plecăm, l-am întrebat pe Părintele Nicanor dacă îmi dă voie să îl sărut pe frunte... bineînţeles că a fost de acord. I-am sărutat şi mâna, cu care ne-a binecuvântat de atâtea ori, l-am îmbrăţişat ca pe un tată mult iubit.
A fost ultima oară când l-am văzut în viață.
Ieri, am primit vestea tristă ca Părintele a trecut la cele veșnice.
Astăzi, am fost la bisericuța unde a slujit Părintele, la Siliștea Snagovului, pentru a-i aduce un ultim Omagiu.
I-am mulțumit și ne-am cerut iertare cu lacrimi în ochi.
Părintele Nicanor Lemne va rămâne în sufletele noastre
atât cât vom trăi.
Sărut mâna Părinte Nicanor,
Îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut
pentru fiii şi fiicele tale duhovniceşti!
pentru fiii şi fiicele tale duhovniceşti!
Preotul Nicanor Lemne
Floare aleasă din Grădina Raiului
Floare aleasă din Grădina Raiului
Părinte scump şi drag,
Îţi mulţumim că ne-ai aşteptat
Mereu în prag, cu uşa inimii deschisă,
Cu candela sufletului aprinsă;
Vieţi multe ai schimbat
Cu bunătatea-ţi de neegalat.
Dumnezeu ţi-a dat
Un suflet mare, bun, curat,
De-atâtea ori ne-ai binecuvântat
Când în genunchi, în faţa ta am stat,
Din prăpastia păcatului
Mereu ne-ai ridicat.
Un înger ai fost pe pământ
Proslăvind Iubirea, prețios cuvânt,
Dar Sfânt de la Dumnezeu,
Numele tău nu va fi uitat
Căci noi în suflete te-am păstrat
De când te-am cunoscut,
Te vom iubi şi te vom respecta
Cât vom trăi pe-acest pământ.
Dincolo de moarte dacă ne vom întâlni
Tot Duhovnicul sufletelor noastre vei fi.
Odihneşte-te în pace,
Suflet plin de lumină,
Floare frumoasă cu rădăcină
Adânc înfiptă-n inimile noastre,
De-acum ne vei veghea
De dincolo de zările albastre!
© Crisastemis
Îţi mulţumim că ne-ai aşteptat
Mereu în prag, cu uşa inimii deschisă,
Cu candela sufletului aprinsă;
Vieţi multe ai schimbat
Cu bunătatea-ţi de neegalat.
Dumnezeu ţi-a dat
Un suflet mare, bun, curat,
De-atâtea ori ne-ai binecuvântat
Când în genunchi, în faţa ta am stat,
Din prăpastia păcatului
Mereu ne-ai ridicat.
Un înger ai fost pe pământ
Proslăvind Iubirea, prețios cuvânt,
Dar Sfânt de la Dumnezeu,
Numele tău nu va fi uitat
Căci noi în suflete te-am păstrat
De când te-am cunoscut,
Te vom iubi şi te vom respecta
Cât vom trăi pe-acest pământ.
Dincolo de moarte dacă ne vom întâlni
Tot Duhovnicul sufletelor noastre vei fi.
Odihneşte-te în pace,
Suflet plin de lumină,
Floare frumoasă cu rădăcină
Adânc înfiptă-n inimile noastre,
De-acum ne vei veghea
De dincolo de zările albastre!
© Crisastemis